Adevărul minciunilor

Mario Vargas Llosa, Adevărul minciunilor – ALLFA, 1999

Citită: de pe 2 pe 9 mai 2012

Votul meu: 4/5 stele

 

Că adevărul minciunii care este opera de artă nu e nici etic, nici istoric, nici social, ci pur și simplu estetic e deja un loc comun al viziunii critice și în ciuda titlului ș a capitolului introductiv nu despre asta este vorba in cele 26 de eseuri ale lui Llosa, cu toate că autorul confruntă noțiunea de adevăr cu marile teme romanești: istoria, timpul, societatea etc.


Nu, ca orice cititor "păcătos", care nu citește numai din plăcere ci și pentru a-și crea probleme, a învăța și a se îmbogăți sufletește (după propriile spuse), Llosa este in căutarea acelui adevăr care a conferit valoare romanelor amintite în volum.


Evident, un adevăr subiectiv căci (alt loc comun), orice operă are atîtea interpretări câți cititori. Iar farmecul unui eseu pe marginea unei opere (spre deosebire de abordarea critică, oarecum scolastică pentru că se pretinde obiectivă) este că nu o pune în niște tipare și nici n-o explică, ci, cum spunea Blaga, îi adaugă alte învelișuri de mister, care uneori se întâmplă să coincidă cu propria ta viziune despre opera respectivă, alteori aduce o interpretare nouă și proaspătă.

Iată cîteva adevăruri pe care le știam sau le-am descoperit despre mari cărți:

Minunata lume nouă a lui Huxley aduce încă un argument (alături de 1984 etc.) că "utopiile sînt acceptate și valabile numai în artă și literatură. În viață, ele sînt în permanentă contradicție cu independența individuală și cu libertatea." (p. 76)

Marele Gatsby creează un erou (nu m-am gîndit niciodată la asta) care e literatură pură și nu un om "în carne si oase":

"Bastardul unei lungi genealogii literare, Gatsby este un om pe care un agent fatidic, înflăcărîndu-i dorința si imaginația, îl face să se îndoiască de lumea reală, orientîndu-l spre vis." (p. 49)

Eu nu sînt Stiller (extraordinar roman!) ilustrează revolta împotriva unei societăți în care "mediocritatea disimulată în bunăstare materială pătrunde și în relațiile umane, sărăcindu-le și frustrîndu-le." (p. 123)

Străinul lui Camus aduce în prim plan un erou antisocial fără să fie revoltat:

"Prin comportamentul lui ciudat, Meursault demonstrează precaritatea și morala îndoielnică a convențiilor și riturilor civilizației." (p. 104)

În sfîrșit, Lolita, fascinantul și controversatul roman al lui Nabokov, spune o poveste scandaloasă, dar nu erotică:

"Conștientizarea răului de către protagonist conferă aventurii acestuia caracterul moral nesănătos și inacceptabil mai degrabă decît vîrsta victimei lui care, în fond, e numai cu un an mai mică decît Julieta lui Shakespeare. Iar ceea ce agravează greșeala lui, privîndu-l de mila cititorului, este antipatia și aroganța, precum și disprețul pe care i-l inspira toți bărbații și toate femeile din jur, inclusiv frumoasele animăluțe semi pubere care-l excită atît." (pp. 130-131)


Mă opresc aici, nu înainte de a adăuga pe lista cărților à lire, următoarele:

John Dos Passos, Manhattan Transfer; Henry Miller, Tropicul Cancerului; Elias Canetti, Auto da fe, Graham Greene, Puterea și gloria, Alberto Moravia, Frumoasa romană, Lampedusa, Ghepardul, Junichiro Tanizaki, Casa frumoaselor adormite, Doris Lessing Caietul auriu (The Golden Notebook), Saul Bellow, Herzog, Hemingway, Parisul era o sărbătoare (A Moveable Feast).

No ratings yet - be the first to rate this.

Add a comment

You're using an AdBlock like software. Disable it to allow submit.