Cum să uiţi o femeie

Dan Lungu, Cum să uiţi o femeie – Polirom, 2011

Citită de pe 19 pe 24 aprilie 2013

Votul meu: 3/5 stele

  

„Nici nu bănuiam că de a doua zi aveam să fiu mai puţin singur. Mai mult decît atît, că în curînd voi putea vorbi despre ’eu’ ca despre ’el’ că aveam să încep s-o uit cu adevărat pe Marga.” (p. 294)

Cu această mărturisire, capitolul 39, penultimul, ne înmînează o dublă cheie de lectură: pe de o parte reorganizează timpul povestirii, întorcîndu-ne la evenimentele celei de-„a doua zi”, deja narate în capitolul 2, iar pe de altă parte ne dezvăluie artificiul compoziţional pe care s-a bazat naraţiunea şi anume identitatea dintre cele două voci narative: a naratorului-erou din capitolele impare şi a naratorului aparent omniscient din capitolele pare.

Autorul însuşi a declarat că şi-a dorit să prezinte timpul ca pe o bandă Moebius, de unde simetria perfectă a capitolelor (vocile narative aparţinând fiecare unei linii temporale distincte), naraţiunea concentrică (romanul începe cu vizita la pocăiţi vizită care, aflăm la sfîrşit, fusese sugerată de redactorul ziarului unde lucrează eroul în scopul scrierii unui reportaj) şi schimbarea aproape insesizabilă de persoane din ultimul capitol.

Cum s-ar zice, un Dan Lungu „brand-new”, care scapă de obsesiile sociologului din "Raiul găinilor" şi "Sînt o babă comunistă" pentru a găsi altele, de data asta... scriitoriceşti.

Dezvoltând tema regăsirii de sine, romanul urmăreşte pe de o parte (capitolele impare) suferinţele tînărului Andi, proaspăt părăsit de iubită, care prin învinuiri, rememorări şi depresii încearcă să se obişnuiască cu ideea, iar pe de altă parte (capitolele pare) descrie experienţa pe care o trăieşte acesta în mijlocul unui grup de pocăiţi, o lume la marginea lumii, ciudată, neînţeleasă, dar interesantă si prietenoasă. Terapia de vindecare se realizează astfel printr-un proces de obiectivare, de distanţare: devenind „el”, eul se redescoperă pe sine, trecutul devine experienţă iar motivele despărţirii devin neimportante:

„E drept, explicaţiile nu au ce căuta într-o despărţire. Nu pot fi decât meschine. Adevărul nu e nicăieri. Oamenii inteligenţi simt asta. Fie spun că pleacă pentru un timp si nu se mai întorc niciodată, fie dispar pur si simplu. Ce să explici? La ce ajută?” (p. 262)

Dacă din punct de vedere tehnic, ca să zic aşa, romanul mi s-a părut uşor forţat, prea decis să ilustreze o idee ca să nu cadă uşor în artificial, din punct de vedere narativ autorul nu dezamăgeşte nici de data asta, chiar dacă i s-a reproşat că abuzează uneori de povestiri care nu prea au legătură cu acţiunea (ceea ce englezii numesc „red herring”). Delicioasă, după părerea mea, este povestea care explică etimologia numelui oraşului Bîrlad (de la un cioban care şi-a camuflat oile în lăzi şi le mîna cu îndemnul bîrr, ladă! Rigolant)

Din punct de vedere stilistic m-a impresionat chiar de la început o utilizare fericită a sinesteziei în descrierea atmosferei de pe palierul unui bloc de garsoniere cu o „lumină soioasă”, care avea „o aureolă olfactivă ca un scămoşat halat de casă”. O imagine plastică şi amuzantă e aceea a unei domnişoare cu picioare atît de lungi şi subţiri încît eroul îşi imaginează că şi le spală într-o sticlă. Uneori, se iveşte neaşteptat cîte o metaforă plină de graţie: „Margăi i se adunase rochia între pulpe, punîndu-i în evidenţă linia muzicală a picioarelor...” (p. 139) În fine, o comparaţie ca o bijuterie priveşte un azil de bătrîni: „Imobilul vuia abia perceptibil de şoaptele bătrînilor, ca o scoică ieşită la pensie.” (p. 271)

Desigur, există şi stângăcii destule, generate mai ales de mania autorului de a epuiza imaginea, de a nu lăsa nici o margine de mister: „Răbdarea moartă miroase a grajd şi a laşitate complice, iar cea încrîncenată pute groaznic a răzbunare şi a fals.” (p. 240)

Asa cum observa Cristina Balinte, "Roman pe două paliere, Cum să uiţi o femeie este şi o carte partajată valoric, dar echilibrată prin manevre de ultimă oră. Evazivă, de multe ori construită la derută, în zonele de început, îşi domoleşte pe parcurs multiplele intenţii si prinde din ce in ce mai multă acurateţe."

No ratings yet - be the first to rate this.

Add a comment

You're using an AdBlock like software. Disable it to allow submit.